Savadisla Vlaha Stolna Valisoara Hasdate Lita Liteni Harta Comunei

Biserica de lemn Sfintii Arhangeli Mihail si Gavril din Finisel

Biserica din Finisel este inchinata Sf. arhangheli Mihail si Gavril si este amplasata la marginea satului, in coasta unui deal opus directiei vanturilor, fiind inconjurata de cimitir si pomi fructiferi.

In ceea ce priveste data in care a fost ridicata exista mai multe variante: pe peretele exteriorr este trecut anul 1750, iar in interior, mai exact in altar, este trecut anul 1650. O alta dovada este data de inscriptia de pe piciorul prestolului, 1756, si numele mesterului Farcasu Antonie din Hasdate. Pe tampla, pe fata de estcare priveste altarul, este scris anul 1758, zugrav Petru. Insa cu toate acestea preotul din satul Finisel afirma ca in anul 1981, cand aceasta a fost renovata, a fost ridicata pe cricuri si s-a descoperit o piatra in altar pe care este scris in limba slava: "Aici odihneste preotul Lazar din Campeni, 1485". Biserica este zugravita in intregime, dar lucrarea a fost executata in doua etape de catre mesteri diferiti. Inscriptia de pe fata de est a tamplei reda anul 1758 si numele mesterului zugrav, prin urmare in anul ridicarii monumentului ainceput zugravirea altarului si tamplei, dupa care nu se stie din ce motive, lucrarea a fost intrrupta , ramanand peretele de vest al altarului acoperit doar cu stratul de fond. Zugravirea interiorului a fost reluata in anul 1807 de catre Dimitrie Ispas si Ursu. Icoanele toate de pe tampla dateaza toate dinainte de 1758si provin probabil din vechea biserica. In anul amintiticoanele au fost amplasatein lacasurile scobite ale usciorilor. In prezent se mai gasesc doar 7 din acestea, deoarece celelate au fost furate in urma spargerii bisericii in anul 1991. Datorita vechimii sale ea a fost declarata monument istoric. Aspectul exterior al bisericii nu difera prea mult de cel al unei case taranesti mai aratoase, doar crucile de fier puse pe creasta acoperisului atrag atentia asupra constructiei religioase. Originea acestui tip se pierde in vechime, dar se regaseste in acel al casei taranesti, deoarece asa cum taranul roman isi ridica locuinta, tot asa si-a ridicat si biserica, dar mai ingrijit lucrata, acestea fiind rezultatal efortului unei colectivitati si mandria ei. Monunentul a fost ridicat intr-o vreme cand in tinutul Clujului era demult elaborata si realizata constructia turnului peste pronaos, dar la biserica din Finisel nu este asa deoarece, probabil, initial biserica nu a avut clopote si abia mai tarziu dupa ce satenii le-au procurat au ridicat si clopotnita. Conform traditiei biserica a fost de mai multe ori reparata, datorita fragilitatii lemnului, care se strica mai repede. O astfel de reparatie a avut loc in 1807, dupa care a fost terminata zugravirea interiorului. Este posibil ca si pridvorul sa fie atasat la aceasta data, poate si clopotnita. O alta reparatie a avut loc in jurul anilor 1850 si se datoreaza deschiderilor practicate in peretele despartitor dintre naos si pronaos si largirea ferestrelor de la strana. O alta reparatie a dost facuta in 1956 la acoperis, urmand ca in 1991 aceasta sa fie din nou reparata, in urma spargerii care a avut loc si in cadrul careia s-au furat mai multe icoane importante. Modoficarile facute nu au atins structura monumentului, chiar daca adaugarea pridvorului a provocat o usoara indulcire a pantei acoperisului. Conform datelor oferite de monument biserica a fost zugravita in doua etape: prima dateaza din 1758si se datoreaza zugravirii altarului si a tamplei, si cealalata din 1807cand se reia si se termina zugravirea interiorului. L datele respective se adauga deosebiri ale elementelorde stil, cromatica, program iconografic si in final deosebiri evidente de mestesug.

Aceasta este construita din grinzi de stejar asezate in cununi orizontale pe o talpa masiva aflata la lungimea peretilor si profolata fata de acestia cu 6 cm. Acest lemn a fost taiat de langa biserica, deoarece biserica era inconjurata de padure de stejar. Intreaga constructie se sprijina pe o substructie din piatra de rau. In grinzile pertetelui de sud a naosului, sunt sapate numele ctitorilor acestei biserici: Neacsu Petru din Somesul Rece, Ples Floare si Matui Radu, iar ca mesteri pe Mihail , Popa Gavrila si Sucala Toader, toti fiind probabil din Finisel.  Planul se compune dintr-un cadru dreptunghiular despartit dupa necesitatile de cult in naos si pronaos, avand la extremitatea de vest altarul, marcat prin retragerea peretilor laterali fata de linia naosului. Altarul prezinta 5 laturi, la care s-a adaugatpridvorul pe latura de sud si clopotnita alaturi. Intrarea se gaseste pe latura de sud a pronaosului. Pe aceeasi latura, in lungimea peretelui, este amplasat pridvorul., iar in interior pronaosul este acoperit cu o bolta semicilindrica. Naosul si altarul sunt boltite semicilindric. Boltile sunt construite din scanduri groase, dispuse in lungime si intarite cu trei arcuri in naos, vizibile in interior. Acoperisul cu sindrila este unic pentru pronaos si naos si mai scund pentru altar. Clopotnita este amplasata la 3 m distanta, fata de latura de sud a monumentului. Decorul sculptat este deosebit de interesant, un element aparte constituindu-l aripile cu pene descrescande taiate din trei grinzi. Motivele sculptate, rozete, dinti, franghia impletita si reliefata intr-un sant in latimea usciorului sau ocolind cadrul usii, motivele vegetale, fac parte din fondul de sculptura al poporului roman.

Pe bolta altarului tema principala este Sf. Treime sub infatisarea lui Dumnezeu Tatal si Fiul stand pe o banca. Pe banca, intre persoanele sfinte, este asezata o cruce, iar deasupra ei se afla in zbor Porumbelul sfant, simbol al Sfantului Duh implinind astfel Treimea. Triunghiurile sferice de pe latura de nord-est si sud-est cuprind reprezentarea Fecioarei Maria incadrata de cei doi arhangheli Mihail si Gavril. Acestia din urma sustin cu mainile un vesmant pe care este infatisata Maria in picioare in atitudine de cranta. In registrul superior al poalelor boltii, pe latura de nord se gaseste reprezentarea Mariei, ca imparateasa cesreasca pe un tron inalt inconjurata de cete ingeresti. Maria este privita frontal. pieptanata cu grija, cu cararepe crestetul capului. Deasupra figurilor este scris: "Maria imparateasa cereasca". Se pare ca aceeasi scena este reprezentata si in registrulcorespondent de pe latura de sud, aici insa pictura este indescifrabila, se disting doar capetele inconjurate de nimburi a doi ingeri si putin din aripi. Inscriptia grav deteriorata pare sa fie aceeasi. Pe peretele de nord, deasupra proscomodiei, este reprezentat Iisus asezat pe un giulgiu. Inscriptia  pusa deasupra este deteriorata, astfel ca lectura : "Ounerea lui Hristos in mormant" nu este definitiva. Scena este intr-o redactiune straina de preceptele Erminiei, probabil, zugravul a avut o sursa proprie de inspiratie. Pe tampla se distinge scena Rastignirii, Maria inconjurata de prooroci in planul median si Iisus in centrul teoriei celor 12 apostoli. Temele sunt traditionale in arta religioasa romaneasca. Iisus pe cruce are asezata la picioare o scandura ce-i tine genunchii indoiti. Zugravul a redat destul de fidelamanuntele anatomiceale toracelui, dar nu si cele ale gambei picioarelor, care sunt figurate nefiresc de subtiri. Maria este privita in profil, cu mainile impreunate, intinse. Ea pare ca face un pas inainte, uimita vaznd moartea fuiului ei pe cruce. Tanarul Ioan se opreste si-si duce mana la tampla dreapta. Figurile reprezentate sunt foarteinalte, silueta lor svelta este subliniata nu numai prin lungirea nefireasca a picioarelor, dar si prindrapajul vertical al vesmintelor. In fundalul scenei apare o cetate cu ziduri strabatute de porti cu cadrul semicircular si turnruri acoperite cu cupole. Alte amanunte sunt greu de descifrat datorita inaltimii la care este pictata scena, a prafului si a fumului depus.

Tonurile brun-rosietice utilizate pentru carnatie, ne poarta cu gandul la procedee ce apar la Sfanta Marie Orlea din ansamblul vechilor monumente hunedorene. Monumentalitatea figurilor, silueta svelta, drapajul vesmintelor facut cu simt si intelegerea vesmintelor, arhitecturile masive din scena Rastignirii, presupun un mester care si-a facut ucenicia la traditia iconografica romano-bizantina. Desenul fin, stiinta modelarii figurilor denota un artist foarte priceput, cu o formatie de ateliersi nu un mester popular.
In biserica sunt trei reprezentari ale Sfintei Treimi: una pe bolta altarului descrisa anterior, cealalata in planul median al boltii naosului si reprezinta persoanele sfinte in trei medalioane ce se insira de la tampla spre vest. La acestea se mai adauga un al patrulea medalion cu Maria Oranta. Pe bolta tindei apare Sf. Treimeintr-o redactiune neobisnuita. In toate cele trei cazuri tema eset zugravita la locul cuvenit, in crestetul boltii, aceasta simbolizand cerul, dar sub trei infatisari deosebite. Tema trinitatii a fost cel mai adesea abordata, inca din vremuri timpurii in arta crestina, deoarece a fost considerata  ca fiind: "una din cele mai mari mistere a religiei crestine, iar redarea simultana a persoanelor ce o alcatuiesc a fost una din cele mai dificile realizari".Se presupune ca initial au existat trei clopote, unul din ele fiin luat in timpul razboiului pentru a se face gloante din el. In urma spargerii au mai ramas sapte icoane vechi, iar in locul celorlalte icoane furate s-au pictat altele care au aceleasi teme, ca si cele furate.

Acest monument istoric a adapostit o icoana pe sticla de dimensiuni neobisnuit de mari, care a fost furata in urma spargerii bisericii. Icoana era asezata pe tetrapod, infatisand pe Iisus inaltandu-sedin mormant intr-o aureola de raze si nori. La dreapta lui un inger cu aripile stranse invesmantat intr-o tunica lunga roz, ridica si sustine intr-un echilibru ferm piatra de mormant. In fata acestuia un soldat doarme sprijinindu-si capul pe bratul stang indoit, in timp ce un altul face un gest de uimire. Amandoi soldatii sunt invesmantati intunici scurte rosii cu tivul alb, mantii roz, pantaloni albastri, ciorapi si caschete roz. Iisus in picioare pe gura mormantului, poarta doar o mantie rosie prinsa la nivelul pieptului intr-o agrafa stransa pe la spate care trece fluturand prin fata coapselor. Jos in coltul drept al icoanei se afla scris cu liere chirilice anul 1767. Culorile folosite: rosu. roz, verde, aur foita, albastru, negru sunt asternute in pete mari. Mesterul iconar dovesdeste un rafinat simt al culorii, tonurile au prospetime, sunt vibrante, se exalta reciproc datorita alaturarii din instinct a doua culori complementare. Iconografic, tema Invierii astfel infatisata cuprinde cateva elemente datorate influentei artei apusene. Icoana aceasta apare ca cea mai veche icoanape sticla datata, cunoscuta.

 
   
     
   

Pagina realizata de Mátyás-Péter Győző Toate drepturile rezervate ~2006~